Ii multumesc si ma inchin ei pentru ca s-a oferit sa ma traiasca pe mine.
Te iubesc, ma iubesc, ne iubesc. Asa a spus ea, eclipseea mea. :-)
Citez din Salome, care este genial. Am gasit, in sfarsit, descrierea detaliata a tuturor starilor, proceselor, etapelor, emotiilor ... toate cele prin care am trecut si pe care si eu le-am asteptat, sincera sa fiu, de la un moment dat incoace si inca deosebit de curioasa de ce mai urma sa descopar. Stau si ma uit, ascult, privesc si tac. Nu, au tacut, am tacut. S-au rusinat si au plecat ... Zambesc si astept.
Eclipsee
= o uimitoare corespondenta luminoasa dintre intuitia noastra profunda si sistemul energetic care ne inconjoara. Jung a descris-o sub numele de „sincronicitate”, Refield numeste coincidente semnificative, misterioase, neasteptate si nesperate. Salome utilizeaza sigla CIRIP = Corespondenta imprevizibila dintre realitate si intuitia noastra profunda.
Nu s-ar spune, dar ea are si un rol. Acesta este de a produce un sens sau o energie noua care genereaza o schimbare de perspectiva, o ascultare diferita, o cautare intr-o directie noua si care duce catre dezvaluirea unor aspecte nebanuite ale existentei.
Spuneam in urma cu ceva vreme ca: "Sunt vulnerabila, acum". Odata facuta aceasta afirmatie am simtit brusc contrariul. Vulnerabila la ce, in fata cui? Nu, nu sunt. :-)
„Slabiciunea si vulnerabilitatea, precum si bogatia si cunoasterea din cadrul relatiilor interumane vin din faptul ca este in totalitate pragmatica.” Cand am citit aceasta fraza am inteles, in sfarsit, de ce am atatia prieteni si continui sa-mi fac mereu alti si alti prieteni...
Si inca nu intelegeam cum pot unii sa preia mesajul meu provenit din simpla comunicare, in opinia meu, era un simplu schimb de cuvinte, si sa il transforme si sa-l schingiuiasca in asemenea hal.
„Sufletele noastre seamana cu locuri de pelerinaj: desi suntem in pericolul de a fi distrusi, nu vrem totusi sa ne exilam!” (Assia Djebar). Acum si astfel am inteles cum si de ce se intampla asemenea lucruri. Prietenii stiu de ce.
Asa cum Picasso a obtinut cunoasterea de la femeile pe care le-a iubit sau prin insasi existenta lor in viata artistului, in mod asemanator am invatat si eu emotia chinuindu-mi si, in final, salvandu-mi prietenii (evident, pe cei ce-si permit acest lux. Eu mi-am permis sa ma las salvata). Ma refer aici la multidudinea de prieteni, amici, cunostinte, fete si baieti.
"Emotia ne face sa descoperim ceea ce nici noi nu stiam ca stim, ne face sa patrundem in inimaginabil."
Din pacate, sunt foarte de acord, dar de abia acum ... dupa ce s-a strigat: Sesam, deschide-te!
Se pare ca acea curiozitate debordanta ce ma anima inca, sper, mi-a fost la un moment dat letala. Am descoperit un inimaginabil intunecat, complet necunoscut unei fiinte de lumina care eram. Si am ramas acolo, o vreme, un timp, un anotimp, o vara, o iarna si inca unele anotimpuri si cateva zile in plus ... si tot asa, pana cand eclipseea mea mi-a atintit privirea intr-a ei, mi-a vorbit raspicat si mi-a ordonat s-o ascult foarte atenta. Zis si facut. :-)
Namaste! Asa a inceput si se termina la fel, in recunostinta deplina.
Da, da ... este prea tarziu ... din nou zambesc, de data asta dintr-un singur colt de buza ... am sa-mi iau sansele la plimbare ... probabil din nou spre mare ... ah, si nu mai plang ...nu, nu.
E doar un cantecel dragutel cu happyend, right? Nu suna bine sadend, madend, nastyend :)
Same, same, same ... but different. M-am schimbat, dar nu prea :)
„For once in my life
The future is mine
It's calling me, calling me ...
...I wanna give you my heart
Give you my soul
I wanna lay in your arms
Never let go
Don't wanna live my life without you ....”
Give you my soul
I wanna lay in your arms
Never let go
Don't wanna live my life without you ....”
Asta este tot ce am retinut din el, nu-i asta mesajul principal?
Ca de obicei, de pe unde trec iau tot ce-i mai bun iar raul si uratul il pierd pe drum.
C.Baudelaire scrie asa, descriind legatura subtila dintre om si natura, reprezentand ceea ce este de nepatruns tocmai prin simboluri:
"Natura e un templu in care coloanele vii
Lasa uneori sa le scape cuvinte confuze.
Omul trece printre ele, prin paduri de simboluri
Care il observa cu priviri familiare."
Iubesc "symbolon" in acceptiunea lui C.B. si de fapt in orice acceptiune. C.B. = fiecare dintre cei doi pastreaza cate o bucata din "ceva" pentru ca mai tarziu, unindu-le, sa reconstituie obiectul initial. Deci, dupa cum bine stii, astept jumatatea mea de orice pe care o am la tine pentru a reconstitui prin procentul lipsa - intregul de ceva de care am nevoie in viata mea pentru a patrunde bezna :-) Voila!
"Sine" rimeaza cu "tine" si fiecare se simte mai frumos, mai deschis si mai complet, pentru ca este un receptacul al sentimentelor celuilalt, cuprins de o traire care il ia si il poarta catre ce e mai bun din sine.
Am obosit si cuvintele si am obosit si lacrimile ... dar si ele toate pe mine ... si eu pe tine ...
Cel mai important este ca sunt happy cu toate lacrimile si cuvintele mele obosite, deosebit de.
Imi traiesc nefericirea fericita. Tot ca un happyend, pana la marele si realul happyend, care stiu ca pandeste de dupa colt.
Revin la emotie, care "oricat de efemera ar fi ne permite sa ne apropiem de divin, de zeul sau de zeii care exista in noi, ne protejeaza sau ne tradeaza uneori. Rolul emotiilor este sa ne aduca putin mai aproape, foarte aproape de descoperirea iubirii universale." (J.S.)
Nu este suficient ca soarele sa se inalte. Mai trebuie sa transformam zorile intr-o noua zi.
Si pentru ca imi lipseste, o ascult acum si singurul vers cu care rezonez ... este cel care se repeta cel mai des....
Si pentru ca tot am vorbit despre simboluri astazi, descopar plina de incantare dusa pana la extaz chiar ca nu s-a intamplat sa am nevoie vitala de unul, ma refer la ultimele luni, si ca acesta sa nu apara .... :-) Ajung sa cred, din nou, ca cineva, undeva imi conspira intuitia sau poate ca nu...
Inca o idee despre intuitia mea: imi place sa cred ca am capacitatea de a contesta adevaruri de necontestat. Accept si o infruntare directa ca si contraargument. :)) Love u 2 (22:08)
No comments:
Post a Comment