Un MARE Nou #INCEPUT 

Articol scris cu multi ani inainte, mai actual ca niciodata, despre atingerea, in curand, a punctului final, respectiv 0, in ceea ce priveste #evolutia umana, despre #influenta si #importanta #starii de bine, a #meditatiei si #rugaciunii asupra proceselor si fenomenelor care se succed si se intampla oriunde in jurul nostru. 

#CICLURILE #COSMICE  - 

#ERA #VĂRSĂTORULUI”

Diferitele calcule şi estimări situează începutul acestei ere în jurul anului 2000.

Mircea #Eliade observa că, influenţat de babilonieni, în a sa Politika, "Platon imputa cataclismele periodice #revoluţiilor planetare" (Le mythe de l'éternel retour, Gallimard, Paris 1969, p. 144). Se pare că Platon nu era străin de concepţia iraniană potrivit căreia cataclismele periodice aveau ca scop "purificarea neamului omenesc" (Timeu, 22d). "Catastrofele planetare sunt datorate deviaţiei planetare (Timeu, 22d; 23e) în vreme ce momentul reunirii tuturor planetelor este acela al «timpului perfect» (Timeu 39d) adică al sfârşitului Marelui An" (M. Eliade, loc.cit.). Pe de altă parte, J. Bidez (Eos ou Platon et l'Orient, Bruxelles 1945, p. 76) aprecia: "ideea că este de ajuns ca planetele să fie în conjuncţie spre a provoca o răsturnare universală este, desigur, de origine chaldeeană".

Dacă Peştii sunt un semn de apă, cu atât mai mult este Vărsătorul. Luând în consideraţie ultimele ere ale procesului ciclic, s-ar putea vedea, în trecerea de la numele zodiacale de mamifere la cele ale fiinţelor acvatice, tendinţa de reîntoarcere la Oceanul Primordial, parcurgerea ramurii regresive a elipsei, reabsorbţia în #Atomul Originar de la care a pornit începutul ciclului.

Ne amintim că, în #Apocalipsă, Iisus este numit Începutul şi Sfârşitul, #Alfa şi #Omega. Venit a doua oară sub forma lui Kalki (1), al zecelea şi ultimul avatar al Principiului Evoluţiei, El este eonul sub semnul căruia stă era Vărsătorului. Interpretând manuscrisele de la Marea Moartă, J. Carmignac îl identifica pe "învăţătorul dreptăţii" (credinţei), cu "Cel care varsă ploaia dreptăţii" (credinţei). Se ştie că mulţi autori au considerat că "învăţătorul dreptăţii" nu era altcineva decât Iisus (vezi de exemplu I.D. Amusin, #Manuscrisele de la #MareaMoartă, Ed. ştiinţifică, Bucureşti 1963, p. 204). Iisus a vestit începutul erei Vărsătorului: "vă va ieşi în cale un om, ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra" (Luca 22.10; Marcu 14.13).

Cumpăna vremii ce a trecut şi a celei ce va veni înseamnă încheierea apoteotică a revelării divine, deschiderea celei de a şaptea deci a ultimei chakre (Adi Sahasrara) a Fiinţei Universale, încoronarea întregii evoluţii. "în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu" (Apocalipsa 10.7). "Punctul Omega simbolizează capătul evoluţiei către noosferă, sfera spiritului, către care converg toate cunoştinţele" (Chevalier, Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, R. Laffont, Paris 1990, p. 26). Sahasrara este punctul final al evoluţiei spirituale, împărăţia Cerurilor. întrebat de farisei unde se află aceasta, Iisus a răspuns: "Nu se va zice: Uite-o aici, sau Uite-o acolo! Căci iată că împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru" (Luca 17.21).
*
Deschiderea Sahasrarei la nivelul întregii Creaţii a dat posibilitatea trezirii în masă a energiei Kundalini, prin Yoga Spontană (Sahaja Yoga, în sanskrită). Acest fenomen cosmic extraordinar, la care a asistat Shri Mataji Nirmala Devi, creatoarea Sahaja Yoga, a avut loc în ziua de 5 mai 1970.

Volumul Nadigrantha de Shantaram Athvale, conţine traducerea în limba engleză a unor vechi cărţi de astrologie indiană precum Brigu Samhita, Satya Nadi, Kak Nadi etc. Reproducem mai jos un fragment din Kak Nadi care a fost scrisă acum aproape 2000 de ani de către marele astrolog Kakayyar Bhujander:

"În timpul în care Jupiter se află în constelaţia Peştilor se va încarna pe pământ un mare Yoghi. Începând din 1970 va deveni foarte evident pentru mulţi oameni că a început o nouă eră. Kaliyuga va lua sfârşit şi va începe Kritayuga. Axa Pământului se va modifica iar orbita Pământului se va apropia tot mai mult de Soare. Viaţa oamenilor va suferi o transformare complet revoluţionară.

În acea vreme va fi încarnat un mare Yoghi. Acest Yoghi va fi încarnarea lui Parabrahma (2) şi va avea toate puterile divine. Până în acel moment un yoghin sau un devot putea să atingă beatitudinea conferită de Moksha (3) şi să descopere sensul final al vieţii sale numai urmând calea devoţiunii, a cunoaşterii şi a sistemului Yoga al lui Patanjali (4). Dar el va trebui să se supună unor aspre penitenţe pentru a putea trezi puterile adormite ale diferitelor chakre ale trupului său şi a fi în cele din urmă iluminat de Puterea lui Kundalini.

Prin noua metodă de yoga concepută de marele Yoghi, fiinţele umane vor fi capabile să atingă bucuria dată de Moksha pe durata unei vieţi. Pentru a atinge Moksha nu va mai fi nevoie să-ţi sacrifici trupul sau să mori. Brahmananda (5) pe care doar marii sfinţi au fost capabili să o dobândească şi aceasta numai intrând în starea de Samadhi în clipa morţii, va putea fi realizată de fiinţele umane obişnuite - datorită acestui nou fel de yoga - fără a intra în starea de Samadhi în timp ce mor. Atingerea acestei Yoga şi a Moksha va fi posibilă la început doar pentru o persoană.

Totuşi, după o vreme, cu ajutorul acestei Yoga, întreaga rasă umană va fi în stare să se emancipeze. Oamenii nu vor mai trebui să-şi facă griji pentru hrană, adăpost sau îmbrăcăminte. Oamenii vor realiza Yoga - Unirea cu Dumnezeu - trăind o viaţă obişnuită. Nu va mai fi nevoie de spitale căci nu vor mai exista boli. La început, marele Yoghi va fi în stare să vindece bolile cu o simplă atingere. Bătrâneţea, cu distrugerea trupului care îi e inerentă nu va mai exista, iar oamenii vor avea corpuri celeste.

Lumea va avea de suferit consecinţele unui al treilea #război mondial. Acest război mondial va lua sfârşit prin intervenţia Marelui Yoghi. La urmă toate naţiunile lumii se vor apropia având sentimentul unităţii. Ele vor cădea de acord asupra caracterului distrugător al războiului. Într-un mare oraş va avea loc o mare conferinţă internaţională. Întreaga #umanitate va înţelege importanţa #rugăciunii şi toate naţiunile se vor uni laolaltă.

Datorită noilor #descoperiri ştiinţifice ştiinţa şi #religiile vor deveni una. Existenţa lui #Dumnezeu şi a #Sufletului vor putea fi dovedite cu ajutorul ştiinţei. Vălul ignoranţei şi al #Maya (6) vor fi date la o parte, iar Brahmananda, Moksha - care anterior puteau fi atinse doar de yoghini ca rezultat al unui mare efort şi al unor aspre penitenţe - vor deveni lesne accesibile pentru multe fiinţe umane.

În această eră nouă fiecare îşi va avea locul în sistem, potrivit cu calităţile şi meritele sale individuale. Va fi posibilă împlinirea nevoilor şi dorinţelor oamenilor astfel că nu va mai fi necesar să se acumuleze bani. Fără sărăcie şi boli, societatea va fi sănătoasă şi lipsită de griji".
*
Manifestarea colectivă a Sfântului Duh sub forma energiei Kundalini a fost prezisa de Biblie: "în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna Duhul Meu peste orice făptură" (Fapte 2.17). Această profeţie fusese anunţată încă din Vechiul Testament de Isaia (44.3), Ezechiel (36.27), Ioel (2.28-29) şi Zaharia (2.10). "Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ" (Fapte 2.19; vezi şi Ioel 2.30). Semnul din cer este deschiderea Sahasrarei cosmice. "Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit" (Fapte 2.21; Ioel 2.32). Este vorba, desigur, de activarea lui Kundalini prin rostirea Numelui Divin (adică a ceea ce în hinduism se numesc mantre (7).

Era Vărsătorului este interpretată ca vărsarea apei vieţii (Kundalini), a Spiritului, turnarea Duhului asupra oamenilor, realizarea armoniei între microcosmosul uman şi macrocosmosul divin, adevărată "unio mistica" (Yoga). "Celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!" (Apocalipsa 22.17).

În Evanghelia Vărsătorului (Ed. Leymarie, Paris 1991; Fowler, Romford 1939), intrarea în era Vărsătorului e descrisă astfel: "Omul ce poartă amfora (=Vărsătorul, cel ce poartă ulciorul cu apă, n.a.) va trece un curcubeu (=Bandhan, simbolul Sahaja Yoga, n.a.). Semnul şi pecetea Fiului Omului vor apare pe cerul Răsăritului (=India, n.a.). Atunci cei iniţiaţi îşi vor înălţa capetele şi vor şti că mântuirea pământului e aproape" (cap.157). Nota ediţiei franceze explică: "De la începutul acestei ere, adică din acest moment, oamenii în număr crescând vor căuta să înţeleagă spiritul Evangheliei, în loc să se ţină de litera ei. Când partea predominantă a rasei umane va fi pătrunsă de acest spirit, la a cărui afirmare această carte îşi aduce contribuţia, omenirea se va afla cu siguranţă în Era Vărsătorului". Sahajayogalife.ro D.Costian

Pentru Era Pacii, din care facem parte, astazi, cu totii. 

PHI TherapART Evolution  ®/ TM

Mai prezenti, mai inspirati, mai aproape de lumina

If I showed you ...

https://www.youtube.com/watch?v=wDjeBNv6ip0

I'm in love and Always will be

More than (my) words.

http://www.youtube.com/watch?v=2pwT2wiZsg0

Done it!
Congrats!

:)

Fiintele iluminate care pasesc printre noi

Fiintele iluminate care pasesc printre noi

Publicat de Daniela Di joi, 2 iunie 2011

 In aceasta lume complicata in care traim, am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har conform terminologiei utilizata de confratii sai.Si aceasta deoarece  facea vindecari prin rugaciune.

In terminologia mea, il consider o fiinta iluminata.Si aceasta deoarece traia, simplu, fara nici o urma de indoiala starea de unitate.Am inteles de la el ca putem aspira catre aceasta stare, putem sa ne gandim la ea, dar pasul final este sa ajungem sa o traim, aici, fizic, in acest plan.

Cuvintele lui sunt foarte simple, nu am regasit la el teorii complicate.Asa si afirma:"Creatia este mareata tocmai prin simplitatea, prin claritatea ei.De cate ori cauti cai complicate de a fi in Dumnezeu, tu de fapt te ratacesti in propria minte.La sfarsitul acestei vietii sufletul se innobileaza prin  clipele in care a iubit, a daruit si s-a bucurat ca era pe pamant."

L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.

”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei.Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.

La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin.Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea.Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.”

L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :

“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta.Cauza nu sunt cei din jur  ci cum il privesti tu pe Dumnezeu.Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu.Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea.Acolo te asteapta Dumnezeu.Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica.Mintea tese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.”

L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:
”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca  si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.”

L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linstea multimea.

 “Oboseala vine din lupta fiintei cu viata.Cand te opui vietii, judecand, criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentruca mergi contra curentului.Iubirea, este curgerea vietii.Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”.

 Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta.Atunci te deschideai prin inima.Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata.Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.

Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizeaza.”

L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:

“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau.Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie.Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.

L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii.

I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de creinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.

“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau.Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume.Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.

Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentruca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.”

Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.

”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”

Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.

Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:

“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.

Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume.Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”

La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si  mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”

Fiintele iluminate pasesc printre noi, nestiuti, simpli, se simte doar adierea  lumilor celeste la trecerea lor prin viata noastra.

http://www.luminaindigo.blogspot.ro/2011/06/fiintele-iluminate-care-pasesc-printre.html

Andras Forgacs: Leather and meat without killing animals

Împreună, până când viața ne va despărți

Oamenii se îndrăgostesc. Nu o spun eu. Pur și simplu se întâmplă de când lumea.

Oamenii plutesc împreună în jocul acela nebun al iubirii. Uneori, preț de câteva clipe. Alteori, preț de câteva luni. Și alteori, preț de o viață.

Împreună, oamenii refac clipele. Le dau gust. Le dau miros. Le încheagă. Le transformă în gesturi frumoase care te fac mereu să simți cum inima îți bate nebunește și nu vrei să fii vreodată în altă parte. Sau lângă altcineva. Câteodată, însă, ne dăm seama că sentimentele noastre nu sunt îndeajuns pentru a rămâne lângă un om. Și atunci, plecăm. Plecăm nu pentru că nu am mai putea rămâne.

Oricine poate rămâne lângă cineva o viață, dar nu despre asta este vorba în relații. Relațiile nu sunt lupte pe câmpul inimii și al răbdării. Relațiile nu sunt “care pe care” și “cât mai rezistăm împreună”. A rămâne unul alături de altul o viaţă întreagă nu presupune acte de eroism. Nu presupune compromisuri. Nici sacrificii. Presupune înţelegere, respect şi multă preţuire. Presupune tandreţe, zâmbet, căldură. Presupune să repari unde se poate şi să adaugi acolo unde se simte gol.

Presupune dimineţi în care să te pierzi în ochii celui de lângă tine. Clipe în care să te ţii strâns de mână. Presupune să tragi împreună la acelaşi car, în aceeaşi direcţie. Presupune să te bucuri unul de altul și unul pentru altul chiar și când când bucuria pare doar o părere. Presupune ca inima să ţină mereu sufletele în echilibru. Presupune nopţi de pasiune, iar când acestea dispar, nopţi tandre şi liniştite. Presupune iubire! Aceasta este reţeta unei relaţii de lungă durată – iubirea dincolo de toate şi de tot.

Relațiile nu se încropesc din compasiune față de un om, ci din dragoste. Când din rețeta asta lipsesc ingrediente, mai bine dăruiți-vă un zâmbet frumos și lăsați viața să completeze restul: golul lăsat de o plecare va fi umplut de cine va fi potrivit să îl umple.

Din când în când, iubirea înseamnă și plecări.

Carl Gustav Jung Explains His Groundbreaking Theories About Psychology in Rare Interview (1957)

http://www.openculture.com/2013/05/carl_gustav_jung_explains_his_groundbreaking_theories_about_psychology_in_rare_interview_1957.html